Introducere

Activitatea economica din Orientul antic avea multe elemente comune, dar si particularitati locale. In agricultura, mestesuguri, transport si constructii s-au remarcat progrese deosebite.

In spatiul geografic greco-roman, economia se caracteriza prin mentinerea elementelor economice naturale. In urma folosirii masive a muncii sclavilor, economia a capatat un caracter sclavagist.

Pentru perioada de început, la toate popoarele Orientului antic (egiptenii, asiro-babilonienii, evreii) exista o formă de proprietate comună asupra bunurilor. În mileniul al III-lea î.e.n. începe să se dezvolte proprietatea privată şi – o dată cu ea – are loc structurarea societăţii în clase sociale.

Simultan, asistăm la restrângerea economiei naturale şi extinderea economiei de mărfuri, la intensificarea circulaţiei băneşti, ori la apariţia primelor instituţii de credit. Apare şi ia amploare schimbul de mărfuri în localităţi – sate şi oraşe – şi între acestea sau chiar între ţări.

Monede antice

Legile lui Hammurabi scrise pe piatra

Next

Agricultura

Baza economiei la majoritatea popoarelor antice a fost agricultura. Aceasta s-a practicat in Orient pe vaile marilr fluvii Nil, Tigru, Eufrat, Ind, Gange si Hauanghe. Datorita perfectionarii uneltelor, organizarii productiei si constructiei irigatiilor(diguri, canale, lacuri) productivitatea muncii a crescut.

Statele orientului antic au devenit mari producatoare de cereale(grau, orez, mei, susan), in China, cresterea viermilor de matase si plantatiile de duzi formau o activitate economica importanta. In Grecia antica, unde terenurile agricole erau mai reduse, agricultura avea caracter intensiv, pe cand in Italia, unde terenurile agricole erau mai intinse, avea caracter extensiv. Alaturi de agricultura se practicau gradinaritul, cultura pomilor fructiferi si a vitei de vie, precum si cresterea vitelor

Cresterea vitelor in antichitate

Next

Organizare

Poporul era organizat în stări sociale ca: sclavii, servii, muncitorii liberi, meseriaşii pe lângă preoţi, nobilii şi ţăranii liberi. Din acest document rezultă organizarea socială, stratificată şi sprijinită pe proprietatea privată şi libera iniţiativă, cu o mare libertate individuală de mişcare şi cu o intervenţie statală în sprijinul categoriilor defavorizate.

Asistăm astfel la măsuri pentru protecţia celor slabi, a muncitorilor – chiar a celor neliberi – şi a sclavilor, pentru asigurarea produsului muncii lor, şi la o oarecare eliberare de sarcini, precum şi la măsuri pentru uşurarea sarcinilor debitorilor. Codul lui Hammurabi este depus şi se găseşte astăzi la Musée Louvre din Paris, Franţa.

Legislaţia lui Hammurabi (descoperită în anul 1901–1902 la Susa în Persia – Iran) constituie una dintre cele mai vechi culegeri de legi din lume. Ea se prezintă sub forma unei lungi inscripţii cuneiforme şi oglindeşte procesul de centralizare a statului sclavagist şi fenomenul de consolidare a proprietăţii private.

Acest cod evidenţiază existenţa în Babilonia a unui drept de posesiune şi familial prin care se reglementa starea persoanelor, bunurilor, contractelor, delictelor şi pedepselor, ce variau după starea socială.

Next

Mestesugurile

Bogatia de materii prime, ca si confectionarea uneltelor au favorizat dezvoltarea si raspandirea mestesugurilor. Izvoarele istorice atesta prezenta mineritului, a metalurgiei si a constructiilor la toate popoarele antice. Producerea uneltelor din metal(sapaliga, secera, plugul, inventarea rotii olarului si raspandirea ei a toate popoarrele, confectionarea podoabelor de aur si linii si a fibrelor textile) precum si diferite procedee tehnice si unele inventii(cuptoare pentru arderea ceramicii si pentru topit minereuri, sudura fierului si prelucrarea metalelor la cald, surubul si ghiventul in spirala, roata olarului, galetile de scos apa, presa hidraulica, macaralele, etc.). sunt dovada unei ample productii mestesugaresti.

Aceasta dezvoltare este inegala. In statele orientale mestesugurile se practicau in curtile monarhilor si in jurul templelor si abia mai tarziu in orases, unde apar ateliere mici si mijlocii, iar in secolele V-IV i.Hr., atelierele mari, unde alaturi de proprietar, lucrau si sclavii in imperiul Roman, pe langa atelierele mici si mijlocii ale caror produse erau vandute direct, spre mari ateliere, fie orastenesti sau ale imparatului, fie in anexe ale marilor latifundii, unde lucrau sclavii. Existau adevarate centre specializate in variate domenii mestesugaresti.

Mestesuguri din Oltenia

Next

Comertul si navigatia

Exploatarea minereurilor, prelucrarea lor, ca si transportul diferitelor produse agricole si mestesugaresti au determinat imbunatatirea transporturile si apariția marilor rute comerciale. Daca la inceput schimbul a avut un caracter local si modern, apare treptat si schimbul intre dversitate.

In Orient, economia bazata pe schimb a avut rol secundar in Grecia, si mai ales, in Imperiul Roman cresterea productiei de marfuri a impus extinderea comertului in intreaga lume antica. Au aparut centre mestesugaresti si comerciale, legate intre ele prin drumuri care asigurau transportul marfurilor la distante mari(Theba, Memphis, Babilon, Ninive, Sindon, Byblos, Tyr, Mahenjorado, Harappa, San, Cnossos, Atena, Alexandria, Roma, etc.)

Transportul pe uscat se facea in Orient, la inceput cu sania trasa de boi. Dupa descoperirea rotii, apar carele cu roti, care accelereaza viteza transporturilor. Alaturi de boi sunt folositi magarii si, mai tarziu, caii.

Primii constructori de drumuri au fost asirienii, urmati de persi. Caile terestre au avut mare importanta in Imperiul Roman. Vestite erau drumurile care legau Roma de restul Italie(via Appia, Aurelia, Slaminia etc.). Popoarele antice au folosit de timpuriu transporturile fluviale, precum si cele maritime. Sumerienii au inventat navele cu vela, iar fenicienii, grecii si romanii au perfectionat. Porturi: Sidon, Pireu, Milet, Alexandria, Ostia etc.

Se facea comert cu cereale, vin, fructe, uei, produse mestesugaresti, obiecte de lux, dar, in unele regiuni, un important loc il detinea comertul de sclavi. Cele mai vestite targuri de sclavi erau Rhodos, Delos, Efes, Bezantion.

Căruță folosită de romani pentru comert

Next

Coloniile grecesti

Coloniile grecesti erau numeroase pe litoralul de sud si de vest al Italiei impreuna cu Sicilia(Syracusa), formau Grecia mare pe coastele de nord ale Africii(Naukratis), in Bosfor(Bizantin), pe litoralul Marii Negre(Olbia, Istros, Histria, Callatis, Tomis etc.).

Centre economice, coloniile intretineau relatii cu orasul mama si au ajuns la o deosebita inflorire economica datorita legaturilor cu populatia autohtona. Zonele dintre ele au jucat un important rol politic si cultural in lumea antica(Cartagina, Syracusa etc.).

Aparitia proprietatii private, norme de proprietate, caile aparitiei si proprietatii private sunt diferite in Orient si in lumea greco-romana. Se deosebesc doua forme principale ale proprietatii: cea orientala si cea greco-romana.

Colonie greceasca pe langa tarmul marii